Magazin

Mă plimb anonim printre rafturile lumii.
Sunt numai borcane,
Conserve prăfuite cu amintiri,
Borcane lustruite cu amor.
Sunteți voi.

Și intru.
Intru unde nu am voie.

Ești aruncat într-un colț,
În umbră.
În umbra mea.

Când te-am gustat
 Erai luminos și cald,
Aveai un gust portocaliu albastru.
Nu erai solid, dar te puteam mesteca,
Nu erai lichid, dar te puteam bea.
Erai discret și puternic
Și mă gâdilai în stomac.

Am început să râd.

Și dacă n-ai fi fost
Aș fi rămas în umbră
În umbra altora
Care nici măcar nu mă pot gusta.