Cinci oameni stateau in statie. Toti erau oameni, dar niciunul nu semana cu cei din jurul lui. Primul era un barbat imbracat la costum. Probabil se ducea la serviciu, nu, defapt sigur se ducea la serviciu. Urmatoarea persoana era o tipa cu parul tapat atat de tare incat zici ca inainte sa iasa pe strada si-a bagat degetele in priza. Purta ciorapi rupti si niste bocanci cu tocuri cat casa, o bluza de un roz dea dreptul gretos, era machiata strident si asculta la casti muzica data la maxim. Ca sa nu mai spun ca facea baloane de guma de mestecat in continu, iar dupa ce ajungeau la o marime aproximativ egala cu fata ei se spargeau si i se lipeau de nas. Ma mir cum putea sa inghita tot fondul de ten cules pe guma de mestecat! In fine...Sa trecem la urmatoarea persoana. Este chiar o baba cu parul alb cu tente de mov si cu buzele ce se aseamana perfect culorii tricoului tipei descrise anterior. Neinteresant, deci trecem mai departe la femeia aceea ce sta pe banca. Nu e de mirare ca sta jos, adica dupa ce ca are ea 100 de kg mai cara alte "100" in pungile de cumparaturi ce dau pe afara. Ultima persoana dar nu cea din urma este o negresa. Are o gramada de codite impletite in cap, dar imi place. Dupa imbracaminte pare tare cocheta si probabil ca are si o gandire ordonata tinand cont ca are un ditamai cainele pe care trebuie sa-l duca la plimbare, sa faca curat dupa el, sa-i dea de mancare etc. etc.
Plec mai departe...In fata mea un tata isi plimba copilul tinandu-l de mana. Ce imagine induiosatoare...pacat ca e stricata de momentul in care copilul se tranteste pe jos nu stiu din ce motiv iar tatal il ridica de o mana si ii da una la "popou". Evident, copilul incepe sa planga insa dupa 2 min se opreste.
Nu fac nici 100 de pasi ca zaresc pe partea dreapta a drumului 2 femei atat de normale care stateau pe o banca barfind despre orice...tipic femeilor.Femeia pentru asta e facuta, pentru barfa. Nu exista femeie pe lumea asta care sa nu barfeasca! Spun asta fiindca si eu sunt fata.
Mai merg ce mai merg si ajung la blocurile de 4 etaje. Sunt in renovare majoritatea. Cativa muncitori vopsesc zidurile blocurilor. Inevitabil unul se intoarce si striga: "Hei papusa, ce faci?Nu-mi dai si mie din acadeaua ta?". Bineinteles ca-l ignor si merg mai departe. Alt muncitor, recunosc un pic mai tanar, ma intreaba daca e buna acadeaua. Eu ii raspund calm: "Cumpara-ti si tu si vezi!"
Intru in magazin sa iau o paine fiindca nu mai am mult si ajung din nou de unde am plecat, adica acasa. Nici nu deschid bine usa magazinului ca o tipa cu un sort rosu ma intampina" calduros": "Buna ziua!Cu ce va putem ajuta?"-"As dori si eu o paine"-"Sigur!De care sa fie? Alba, neagra, cu seminte, fara seminte, bagheta, chifla, mare, mica?"-"Normala va rog"-"Doriti si punga"-"Hai, dati-mi si-o punga"-"De care sa fie?Mare , mica, de plastic, de hartie, de panza?"-"O punga normala daca se poate"-"Sigur!Face...zece cu cinci...cincisprezece lei!"-"Poftim?!"-"Ma scuzati! Un leu si cincizeci de bani!"-"..."-"Multumim frumos!La revedere!Sa mai poftiti pe aici!". Da sigur.
Ajung in fata blocului, intru in scara si sunt oripilata de muntele de coji de seminte din coltul incaperii de la intrarea in bloc. Ma duc sa iau liftul si cand deschid usa ma loveste un miros de fum de tigara. A trebuit sa-mi tin respiratia pana la etajul 6.
In sfarsit acasa...
THE END
